Alternatura

Cu fiecare zi care trece  tacerea isi face cuib in mine incercand sa protejeze cele mai simple emotii de ceilalti. Cei care ar fi in stare sa-mi zgarie sufletul pana imi iau pulsul cuvintelor tasnind din vene.

 Da, au trecut 9 luni de cand demonii Thanatei au fost rapusi de o iubire molcoma ca o toamna care-si aduna in cuib frunzele vestede ca sa le invete sa zboare. Am uitat cum se innoada cuvintele si am invatat cum sa trezesti dimineata cu zambet.  Am dat vorbele pe un anume ridicat din spranceana sau o falfaire din gene. El , sarpele iubirii, i-a strans grumazul sufocand toate nefericirile nes(u)puse inca.

 Muribunda, zvacnind cuvinte vulgare cu intelesuri nobile, capat  o importanta aparte starnind curiozitati unor cititori avizi de senzational.

Muta, supravietuiesc recitind povesti de demult. Ma recitesc pe mine uneori uimita si umilita de tacerea asternuta mai grea ca rucsacul unui recrut. Sa-l care in continuare sau sa-l arunce ?

Alter-natura, cealalta, taranca  vanjoasa care sapa fara mila dupa cuvinte pare sa fi amutit, cu mana la gura, in stare de prostratie. Da, m-am indragostit , dar asta nu m-a facut sa tac, nu! Am tacut cand mi-am dat seama ca-l iubesc, prizoniera  deselor indragostiri nu reusisem sa evadez in nicio iubire pana la el.

M-am rugat de sculptorul cuvintelor mele sa ma ajute, sa cioplim impreuna  noua stare a materiei mele, dar fara mila m-a acuzat ca l-am inselat cu un muritor de rand. Si am tacut in continuare. Am invatat gesturi in schimb, si zambete si alint si am fost prea preocupata  in diminetile cu croissante si suc proaspat de portocale.

Am renuntat la Thanata cand am fost botezata cu nume de fruct pufos, auriu. Uneori, seara, cand ne tinem in brate o regretam pe Thanata si cuvintele ei  ce ne-au adus impreuna .

Repet in gand pentru a nu stiu cata oara prima intrebare  “Si?Ce mai spui?” pe care mi-a adresat-o in clipa in care ne-am cunoscut dupa ce ne stanjenisem reciproc din priviri intreaga seara. Ca si cum doar o bucla din alt timp oprise un suvoi de cuvinte pe care i le adresam inca de la inceputul vremurilor. Si atunci i-am spus ca Thanata vorbeste si l-am directionat catre sufletul meu emancipat pe www.

 Am realizat din prima clipa ca era  omul pregatit cu adevarat sa ma asculte si  Thanata a vorbit si a tot vorbit pana a trecut valea plangerii si cuvintele si lacrimile s-au terminat si s-a botezat  cu lumina de fruct nou. Si s-au succedat croissante si apusuri, si drumuri intretaiate si fericiri fara sfarsit, si din nou dimineti cu dulceata si unt. 

 

Alternatura a ramas sa priveasca uneori uimita, dimineata, framantarile de mult spuse si care acum par sa-si fi pierdut importanta. Thanata e doar o armura, o armura de protejat iubirea.