Tuf vulcanic

          Da-mi un temei de Vulcan. Sa erupa cuvintele ca magma cotropind tot , dinti inclestati, auzul. Tavalug peste trecutul ce se intindea inainte , nu vreau sa stiu. Au inghetat pompeian tacerea ca martor. Maine de-ar fi un proces de constiinta, doar ea ar putea depune marturie pentru ce nu s-a intamplat. Despre asta trec zilele cand nu se spune nimic. Intre gardurile sunt lanuri semanate cu silabe ce stau sa se coaca pana ce spicele se apleaca in stanga sau in dreapta , dupa nevoile cosasului. Apoi vine parjolul vulcanic si framanta din franta recolta cu sudoare, tarana si lacrimi o paine pentru calatorul.

 Parjoli-te-ar focul de paine, cu cine mi-a scos calea inainte!

Futu-ti mortii ma-tii de limba, ca nu te am doar sa ling!