Calatoria

Am strabatut in genunchi caile tale interioare, intre suflet si suflet atarnau cuvintele pe care le-am colindat. M-am inchinat cu piosenie la iubirile tale trecute, care te-au parasit  ca sa te adun eu. In numele  tatalui, al fiului si al sfintei so tii!

 

M-ai sodomizat in vintre cu patima, pe acolo am trecut intai ca sa invat cum trebuie sa stai aplecata in genunchi in fata barbatului cand vine de la munca lui sa te iubeasca apoi cu palmele. De aia ii zice palmas, pentru  ca la barbat totul se gaseste acolo: mangaierile, munca, rascrucea destinului, banii, bataia, binecuvantarile.

 

Intre mine si mine sunt doar intrebari, intre noi doi sunt toate raspunsurile. E un pelerinaj pe care il fac in fiecare zi, ca sa te recunosc. Mai putin superficial decat pipaitul  pe dinafara, te pipai cu genunchii pe dinauntru, pe carari aspre, bolovanoase, in care las carne vie sa-ti hranesc demonii. E o plata pentru trecerea mea prin tine. Asa te recompun ca un puzzle pana ajung sa te imbrac pe dinauntru cu carnea mea vie iar intrebarile mele se imperecheaza cu raspunsurile noastre.

 

Buna dimineata, iubitule!