Iubirea-intre pulover si tunica de parada

Iubirea e ca un pulover. Te imbraca ocazional pana iti schimbi stilul. Doar unele haine pot fi vintage, restul se dau de pomana.

Ieri a venit la mine femeia care face curat. Pe raftul din spate al dulapului meu zace ascuns intre poseta cu paiete pe care o port ocazional la nunti si masca de Halloween un pullover.  M-a ajutat sa-mi pun ordine in lucruri si l-a gasit. De ani de zile nu-l mai purtasem asa ca am lasat-o sa-l probeze.  Mi l-a cerut timid dupa ce am vazut ca I se potriveste perfect. Am refuzat, e puloverul meu si poate intr-o zi o sa slabesc si o sa am iar nevoie de el.

Iubirea e  ca un pulover. Blocat intre scamele familiare ramai ascuns intre sentimente demult apuse. Viata pe un raft e atat de sigura pentru unul din parteneri. Dar si pentru  celelalt care te stie in siguranta la naftalina. S-a asigurat ca nu pleci nicaieri atunci cand ti-a taiat aripile odata cu tineretea, sau ti-a legat de glezna, ca o ghiulea, un copil. Pe care apoi il foloseste ca o arma, sau ca o moneda de schimb. In care cerseste sentimente pentru  un zambet dar de cele mai multe ori schimbul se face in sentimente de vinovatie. Incapabili  sa se faca reciproc fericiti , aleg sa se simta amandoi vinovati.

Oamenii se degradeaza pentru a afisa celorlalti fotografia unei iubiri perfecte , dar care e in fapt doar imaginea fricii de a incepe o noua viata, o imagine a lasitatii. O lasitate in care vina valoreaza la fel de mult ca dragostea.

Senili, scot din dulap pulovarul mancat de molii pe care-l afiseaza cu mandrie nepotilor. Uite, pe asta l-a purtat bunica la absolvire!…si inca il mai are.