Painea noastra, cea de toate zilele
Cele mai bune paini pe care le-am mancat au fost cele facute de femeile infertile. Ca si cum toata samanta durerii s-ar fi adunat intr-un copil pe care-l inghiti zilnic in loc sa-l nasti. E copilul facut cu mana, in vitro, intr-un cuptor outsourcing. Ca si cum a cumpara paine de la magazin ar insemna sa adopti zilnic copilul alteia in loc sa-l ai pe al tau propriu pe care sa-l imparti cu barbatul iubit.
Cu seminte, secara, cu fructe…atatea retete plamadite dintr-o iubire fara sfarsit ies zilnic din palme care scot spaima trupului chinuit intr-o framantare continua. Painea crestata deasupra cu un tipat se impartea zilnic la doi. Rand pe rand se dospesc, cresc, se coc dar nu se nasc niciodata dintr-un uter extern acei copii…ai femeilor mele.
Barbatul se bucura in fiecare seara de felia calda de paine pe care i-a gatit-o cu drag. Iar ea se apuca iar, in zori, ca o pasare sa se inalte iar din faina, din lut, catre dumnezeiere, doar ca sa-i cada iar si iar la picioare barbatului asteptandu-l cu paine si sare. Sare amara din toate lacrimile cu care plamadeste aluatul, pe care-l framanta apoi cu drama ei.
Si da-ne noua astazi painea noastra…cea de toate zilele.
