Cu seminte, secara, cu fructe…atatea retete plamadite dintr-o iubire fara sfarsit ies zilnic din palme care scot spaima trupului chinuit intr-o framantare continua. Painea crestata deasupra cu un tipat se impartea zilnic la doi. Rand pe rand se dospesc, cresc, se coc dar nu se nasc niciodata dintr-un uter extern acei copii…ai femeilor mele.

Barbatul se bucura in fiecare seara de felia calda de paine pe care i-a  gatit-o cu drag. Iar ea se apuca iar, in zori, ca o pasare sa se inalte iar din faina, din lut,  catre dumnezeiere, doar ca sa-i cada iar si iar la picioare barbatului asteptandu-l cu paine si sare. Sare amara din toate lacrimile cu care plamadeste aluatul, pe care-l framanta apoi cu drama ei.

Si da-ne noua astazi painea noastra…cea de toate zilele.

Ieri a venit la mine femeia care face curat. Pe raftul din spate al dulapului meu zace ascuns intre poseta cu paiete pe care o port ocazional la nunti si masca de Halloween un pullover.  M-a ajutat sa-mi pun ordine in lucruri si l-a gasit. De ani de zile nu-l mai purtasem asa ca am lasat-o sa-l probeze.  Mi l-a cerut timid dupa ce am vazut ca I se potriveste perfect. Am refuzat, e puloverul meu si poate intr-o zi o sa slabesc si o sa am iar nevoie de el.

Iubirea e  ca un pulover. Blocat intre scamele familiare ramai ascuns intre sentimente demult apuse. Viata pe un raft e atat de sigura pentru unul din parteneri. Dar si pentru  celelalt care te stie in siguranta la naftalina. S-a asigurat ca nu pleci nicaieri atunci cand ti-a taiat aripile odata cu tineretea, sau ti-a legat de glezna, ca o ghiulea, un copil. Pe care apoi il foloseste ca o arma, sau ca o moneda de schimb. In care cerseste sentimente pentru  un zambet dar de cele mai multe ori schimbul se face in sentimente de vinovatie. Incapabili  sa se faca reciproc fericiti , aleg sa se simta amandoi vinovati.

Oamenii se degradeaza pentru a afisa celorlalti fotografia unei iubiri perfecte , dar care e in fapt doar imaginea fricii de a incepe o noua viata, o imagine a lasitatii. O lasitate in care vina valoreaza la fel de mult ca dragostea.

Senili, scot din dulap pulovarul mancat de molii pe care-l afiseaza cu mandrie nepotilor. Uite, pe asta l-a purtat bunica la absolvire!…si inca il mai are.

M-ai sodomizat in vintre cu patima, pe acolo am trecut intai ca sa invat cum trebuie sa stai aplecata in genunchi in fata barbatului cand vine de la munca lui sa te iubeasca apoi cu palmele. De aia ii zice palmas, pentru  ca la barbat totul se gaseste acolo: mangaierile, munca, rascrucea destinului, banii, bataia, binecuvantarile.

Intre mine si mine sunt doar intrebari, intre noi doi sunt toate raspunsurile. E un pelerinaj pe care il fac in fiecare zi, ca sa te recunosc. Mai putin superficial decat pipaitul  pe dinafara, te pipai cu genunchii pe dinauntru, pe carari aspre, bolovanoase, in care las carne vie sa-ti hranesc demonii. E o plata pentru trecerea mea prin tine. Asa te recompun ca un puzzle pana ajung sa te imbrac pe dinauntru cu carnea mea vie iar intrebarile mele se imperecheaza cu raspunsurile noastre.

Buna dimineata, iubitule!

 Parjoli-te-ar focul de paine, cu cine mi-a scos calea inainte!

Futu-ti mortii ma-tii de limba, ca nu te am doar sa ling!

 Da, au trecut 9 luni de cand demonii Thanatei au fost rapusi de o iubire molcoma ca o toamna care-si aduna in cuib frunzele vestede ca sa le invete sa zboare. Am uitat cum se innoada cuvintele si am invatat cum sa trezesti dimineata cu zambet.  Am dat vorbele pe un anume ridicat din spranceana sau o falfaire din gene. El , sarpele iubirii, i-a strans grumazul sufocand toate nefericirile nes(u)puse inca.

 Muribunda, zvacnind cuvinte vulgare cu intelesuri nobile, capat  o importanta aparte starnind curiozitati unor cititori avizi de senzational.

Muta, supravietuiesc recitind povesti de demult. Ma recitesc pe mine uneori uimita si umilita de tacerea asternuta mai grea ca rucsacul unui recrut. Sa-l care in continuare sau sa-l arunce ?

Alter-natura, cealalta, taranca  vanjoasa care sapa fara mila dupa cuvinte pare sa fi amutit, cu mana la gura, in stare de prostratie. Da, m-am indragostit , dar asta nu m-a facut sa tac, nu! Am tacut cand mi-am dat seama ca-l iubesc, prizoniera  deselor indragostiri nu reusisem sa evadez in nicio iubire pana la el.

M-am rugat de sculptorul cuvintelor mele sa ma ajute, sa cioplim impreuna  noua stare a materiei mele, dar fara mila m-a acuzat ca l-am inselat cu un muritor de rand. Si am tacut in continuare. Am invatat gesturi in schimb, si zambete si alint si am fost prea preocupata  in diminetile cu croissante si suc proaspat de portocale.

Am renuntat la Thanata cand am fost botezata cu nume de fruct pufos, auriu. Uneori, seara, cand ne tinem in brate o regretam pe Thanata si cuvintele ei  ce ne-au adus impreuna .

Repet in gand pentru a nu stiu cata oara prima intrebare  “Si?Ce mai spui?” pe care mi-a adresat-o in clipa in care ne-am cunoscut dupa ce ne stanjenisem reciproc din priviri intreaga seara. Ca si cum doar o bucla din alt timp oprise un suvoi de cuvinte pe care i le adresam inca de la inceputul vremurilor. Si atunci i-am spus ca Thanata vorbeste si l-am directionat catre sufletul meu emancipat pe www.

 Am realizat din prima clipa ca era  omul pregatit cu adevarat sa ma asculte si  Thanata a vorbit si a tot vorbit pana a trecut valea plangerii si cuvintele si lacrimile s-au terminat si s-a botezat  cu lumina de fruct nou. Si s-au succedat croissante si apusuri, si drumuri intretaiate si fericiri fara sfarsit, si din nou dimineti cu dulceata si unt. 

Alternatura a ramas sa priveasca uneori uimita, dimineata, framantarile de mult spuse si care acum par sa-si fi pierdut importanta. Thanata e doar o armura, o armura de protejat iubirea.

 Imi curgea saliva din gura, asa cum ramasesem uimita sorbindu-i fiecare cuvant si daca as fi fost baiat fiecare (si)laba.

- Auzi, draga, imi zise clefaind un pic de guma, antrenanadu-si buzele mari, incolacite in jurul dintilor ascutiti. Pentru mine fericirea inseamna sa am orgasm. De asta traiesc. Nimic altceva nu ma face fericita. Cred ca sunt dependenta de fericire, altfel nu-mi explic, draga, de ce ma cocosez cu fututul.

 Continua sa mestece guma ca o demonstratie a calitatilor gurii sale. Ma gandeam la ce imi spusese. Cum pula mea atrag numai extreme? Am prietene pentru care sexul e doar o necessitate, sau o datorie conjugala, si prietene care isi construiesc viata in jurul pulii. Ma uitam in continuare la Eliza, inevitabila Eliza. Transpira sexualitate prin fiecare por, o sexualitate agresiva. Devoratoare, rapace, rontaia barbatii ca pe grisine surazand la pocnetul pe care-l facea coloana lor vertebrala strivita intre dintii ei albi, lungi, dezvaluiti de cele mai senzuale buze pe care si le poate imagina un barbat.

 - Draga, stii? Continua ea, intuindu-mi gandurile dupa privirile atintite pe buzele ei. Stii ce e cel mai ciudat? Mie nu-mi place sa sug pula. N-am supt-o decat de vreo 2 ori in tinerete si mi s-a parut asa de scarbos ca n-am mai facut-o niciodata. Faza e ca toti barbatii care ma vad isi imagineaza cat de misto sug eu pula cu buzele astea. Apoi, de la prima intalnire le spun ca eu nu sug pula si asta ii intarata intr-un asemenea hal, n-ai idée draga. Fiecare vrea sa fie el exceptia. Da-i unui barbat ceva ce nu poate sa aiba, ma refer la un scop, un obiectiv, fa-l sa si-l doreasca, si apoi refuza-l constant si va deveni sclavul tau. Barbatii sunt niste prosti.

Punctase iar parerea ei despre barbati. Experienta avea, ohoo, destula, incepuse sa-i manipuleze, cu gura, inca din fasa, de cand isi scosese prima suzeta pentru a dezvalui ovalul perfect al buzelor. De atunci i-au cazut la picioare, indeplinindu-i fiece dorinta, dar numai unii au reusit sa o faca fericita, urcand-o pe pereti, asa cum imi descrie, ea, uneori, weekendurile petrecute in bratele unuia sau altuia.

Mi i-a descris pe toti, ocupandu-si fiecare locul pe rigla fericirii produse, unii spre capatul alb…ceilalti hehe, spre cel negru. Imi infierbanta imaginatia, femeia asta cu viata ei cu tot. Asa am ajuns sa ma plimb prin padurea ei de puli. Tenebroasa si periculoasa, n-o vad murind in liniste, la casa ei, sau orgasmic, infipta in vreuna mai mare, ci sacrificata de gelozia celui care o va inlantui cu iubire la finalul unui futai de pomina.

Eliza are o pepiniera de puli care arata ca sticlele de palinca in care se coace aromata si apetisanta o para. Trofee ce conserva simboluri stravechi ale vietii la tara. Asa viseaza Eliza o padure de puli vanjoase, in jurul carora se coace aurie si mare, o verigheta. Ratacita printre puli neincorsetate, viseaza la cea cu verigheta cea mai mare.

Nu stiu cum e, probabil n-am iubit destul nici cat sa vreau nici cat sa nu vreau, pentru el, sa-mi schilodesc trupul sau viata, dupa caz. Dar voi, doamnelor, curvelor, n-ati putea inceta sa mai fiti doamne, si sa va scociorati trupul dupa niscaiva maruntis, iar la sfarsit, pe cearsafurile mototolite sa aruncati cateva orgasme, fie ele si marunte, ca la curvele ieftine? De ce sa va chinuiti asa, canibalic? De ce va mancati dragostea la micul dejun cu chiureta? De ce nu inghititi, doamnelor?E mai simplu si mai romantic, decat un fetus pervers care va ingrasa tot restul vietii cu regrete, pe care le veti consuma zilnic, cu paiul sau cu picatura chinezeasca.

 Invatati sa o sugeti, va zic. Asta e dovada iubirii, cand o sugi cu sufletul, nu cu gura, cand daruiesti trupul tau intreg, nu gaurit ca un svaitzer mult prea scump pentru cumparatorul obisnuit de branza. Credeti-ma , va fi mult mai apreciat.Nu mai daruiti doamnelor, curvelor, gauri, daruiti din prea plinul trupului, si al sufletului si inzecit veti primi inapoi. Zic.

la pachet, ca un sandvis bun bunut cu de toate

pentru calator

un termos plin cu cafea calda pentru luciditatea noastra de dimineata …de care nu mi-e frica

 am de toate , pentru un adevarat ospat

nu mi-e rusine sa spun ca nu ma mai termin niciodata

de fapt tot incep si iar si iar..negata

ma astern pe mine pe jos,  ca o fata de masa pentru un picnic la picioarele tale

imi sta bine oriunde, pe iarba, sau la umbra unui copac..cu tine alaturi , sa te hranesc

poate ai vrea sa-ti pui capul pe ceva, dupa masa, sa te odihnesti…. imi scot oasele unul cate unul ca la pesti si raman moale,  ca o perna imbietoare

daca ti-ar fi frig m-as intinde mai mult, si te-as  invalui dinspre parti, de prin mijloc, si dinspre margini, astfel incat oriunde ti-ar fi rece sa te intimpin cu caldura

imi trec degetul usurel peste cuprins, sa vad ce mai am(nevoie)

 la capitolul meniu stau bine..sunt ceea ce-ti doresti

la adapost esti ca te pun( sub mine),  cum s-ar spune te scutesc de greutati si de ganduri

intelectual…nici acolo nu mi-e rusine, iti strang gandurile cu catusele catorva idei  cu siguranta deosebite de ce-ai  mai intalnit pana acum

la design , se lucreaza..site under construction

dar la culori stam iarasi bine, de vara, de mare….pielea e ca nisipul..aurie si intinsa, fierbinte, pe pantece arde..si sub

verdele e aproape la fel de tipator pe cat de ametitor, mai ales in noapte cand vecinii de la bloc vor liniste

atunci ma apuc sa tip din ochi ca ielele, nici pescarusii din cartier nu tipa cu mai multa soarta in glas

am parul blond, cu  miros de  pepene galben pe seara, incins de apus, asa ma vopsesc eu cu culori de soare, ies la geam si ma infig cu capul drept in el, cand ies …o blonda desavarsita ….

EL: aproape perfecta…

Eu: cum asa?

EL: pai da…..imi gatesti, imi esti,imi speli de pacate,  imi scrii si-mi citesti…aa am uitat , iti place si sa te uiti la porn, sexul e de-a dreptul dumnezeiesc (nu stiam ca si Dumnezeu face sex??)…ce si-ar putea dori cineva mai mult de la o blonda?

Eu:bine,fie! atunci ..totul vrei..pe mine ma  ai!

Buzz!!

Esti??

Zi, ma, esti???

EL: Scuza-ma, am iesit un pic…sa schimb euro, sa platesc factura la telefon, sa iau o paine

Pai de ce nu platesti telefonul pe net? Eu platesc cu cardul , direct pe net, e mai simplu…

EL: Imi place  la ghiseu, sa zic “buna ziua” zambitor

Si mie imi place sa-mi zici “Buna ziua” zambitor. Pot sa-mi deschid ghiseu? Dar sa treci in fiecare zi …macar ca sa-mi zambesti

 Sa fiu mai explicita,zic. Ma leg de cuvinte cand am nevoie de apreciere, ele m-au ajutat sa cresc in ochii mei si ai altora in ultimul an. Dar si altii au crescut, s-au ridicat, cu cuvintele mele.Si uite asa ma uit cum imi infrunzesc pene pe sub piele, aripi pe sub tample. Spectator este cineva care ma citeste si care mi-a scris la ultimul blog un comentariu,chiar in ziua in care eu,cu cuvintele potrivite de gat, contemplam haul din fata mea.

“bună ziua, thanata !

 să vezi ce revelaţie am avut, …citindu-ţi eu blogul aşa, tocmai când mă pregăteam să aplaud, dintr-o dată m-am simţit mai uşor, …am crezut că mi s-a părut mie şi am dat să te aplaud din nou, dând din aripi ca tot omul şi ca orice pasăre ce pe limba ei se manifestă, …şi din nou, m-am simţit mai uşor, din ce în ce mai uşor,

….până m-a lovit un gând în cap cred că păsările nu zboară aşa cum ne închipuiam noi, …ele admiră şî aplaudă, dând din aripi, …şi asta le face să se ridice de pe pământ …în zbor”.(Spectator)

 Mi-am scos cuvintele de la gat,intre timp devenisera nepotrivite si am tacut. A fost prima si cea mai frumoasa recunoastere pe care am primit-o pentru celelalte cuvinte ale mele..

 Apoi a sosit a doua si cea mai importanta recunoastere. Nu e o intamplare ca exact la un an de cand l-am cunoscut si apoi re-cunoscut,Inuendo m-a felicitat asa cum doar lui ii este permis, cu un blog ce-mi este dedicat..nu e primul,nici cel mai drag, e cel care m-a lasat insa fara cuvinte.

 „pentru thanat_eros

sa-mi bag pula-n ma-ta!!!! te-am citit, in sfarsit. am avut, astazi, 10 minute pentru mine! si, te-am citit! este prima data, dupa vreo 3 ani, de cand nu am mai citit idei, senzatii sau sentimente. ai progresat enorm. pardon, ENORM! si, cel mai important, ai reusit sa-ti exprimi personalitatea, intimitatea, asa cum numai oamenii cu talent pot sa o faca, fara sa le fie jena de ceea ce sunt. cuvintele sunt doar niste pretexte pentru a-ti transmite mesajul. asta e ideea! marele secret!

ce pot sa ma spun? sa-mi bag pula-n ma-ta! pot sa recunosc! ma uit la tine de jos in sus! plecaciuni! valoarea impune respect.”

Nu incercati sa va bagati pula in mama, asta e intre mine si el. Pentru ca fix acum un an ne-am regasit ca niste frati demult uitati printre cuvinte. Printre ale lui..pe care apoi,asa cum fratii de cruce isi amesteca sangele,el si-a amestecat cuvintele cu ale mele,imprumutandu-mi-le, schimbandu-mi pentru totdeauna vorbele cu cuvinte.

 El mi-a zis sa scriu, el mi-a fost cel mai aspru critic, el mi-a fecundat imaginatia mai intai cu interjectii si exclamatii si apoi cu semne ale intrebarii. Apoi m-a lasat sa ma descurc singura cu cuvintele,care intre timp devenisera ale mele. N-am mai scris niciodata pana atunci, nu stiu nici acum sa scriu,doar inlocuiesc vorbele cu litere care se inlantuie singure atunci cand vor, independent de vointa mea. De aceea scriu rar, si scriu cand sunt trista, sau deprimata. E firesc, ce-ai putea sa spui cand esti fericit? Fericirea tipa prin ea insasi,n-are nevoie de cuvinte. Sau poate inca n-am invatat eu sa scriu si despre asta.

Eu si Inuendo suntem frati de cuvinte,asa cum altii se fac frati de cruce. Ne-am zgandarit ranile cele mai adanci si am adus la suprafata cuvinte pe care le purtam ca pe o cruce. Cuvinte pe care ne crucificam abia atunci cand eliberati de ele le scriem ca pentru altii,sa le poarte si ei povara in locul nostru.Noi suntem liberi prin cuvintele noastre.

Dar vreau acum,cand sarbatoresc prima aniversare a cuvintelor mele sa-i multumesc lui,cel care   mi-a dat mie cuvintele mele, schimbandu-mi poate pentru totdeauna viata. Si as mai vrea sa-l citez pe el..cu cateva din cuvintele pe care eu i le iubesc. Inuendo e poate singurul om care nu cauta raspunsuri ci omul care isi doreste sa descopere intrebarea la care nu s-a mai gandit nimeni,niciodata.

 „Intrebarile se sprijina in fumul de tigara, iar esentialele raspunsuri dispar, o data cu caimacul cafelei, desenata intempestiv, in farfurioarele mici, de catre chelnerul obosit al terasei. “Mai doriti altceva???”….Ce simplu, se gandi femeia, sa-ti doresti ceva dintr-un meniu universal valabil, proscris intr-o bucatarie fara ravase de iubire, prinse pe usa frigiderului. Chiar asa? el, barbatul mai dorea ceva?….altceva?. Ar vrea sa vorbeasca mai mult desprea ea, sa-si unga sufletul, ca untul pe o felie de paine, ca mai apoi, sa-l lase pe el sa muste, din ce in ce mai infometat, ar fi dorit sa macelerasca in concluzii, insuportabilele complezente, in ale caror desafarsiri, ea se sufoca, iar trupul barbatului plutea cu cea mai senina nepasare. “Nu, nu mai dorim nimic, nota de plata, te rog!”…..Instinctiv, femeia, isi trage aer in piet, ca si cand ar dori sa vorbeasca…si altceva…..ca si cum, fara sa-si dea seama, ea ar trebui sa primeasca ceva pentru…..sufletul…..pentru visele ei de aseara…..o nota de plata pe care si-o desfasurase o data cu primul sarut, tacit, disperat si cu ochii inchisi. Viata ei pentru dragoste lui! Nu era normal? De ce mai intreaba? Trebuie spus asa ceva? Nu se simte?. Nu si-a dat seama?….. “(Inuendo, Abandon)

“astazi, dupa noaptea de ieri, am sa mananc ceata, nu foarte multa, atata cat sa pot sa dau vina, pe altceva, ca nu am vazut esentele din viata. apoi, fericit de aceasta eschiva, la noapte, am sa stau, asa, aiurea, pe o banca, voi privi luna, ca o flegma de betiv, pe care o voi linge, romantic, cu ochii inchisi, cu aceasi limba cu care alaltaieri, am umezit o vulva rascracanata. intre mine si mine sunt cuvinte de ale caror sensuri am renuntat sa ma agat, preferand, in schimb, sa le imprim -cuvintele! -in palmele cu care mangai buci rotunde si coapse apetisante, resusind, astfel, sa le dau un sens -cuvintelor! -care mie, oricum, nu-mi mai folseste la nimic. am atatea raspunsuri, detin atat de multe adevaruri a caror relevante ma sfasie incat, nu-i asa, ca sa traiesc, am renuntat la luciditate, preferand o inconstienta semitampa in care ma diluez fara nici un fel de regrete. si, totusi, atunci cand le am, regretele, prefer sa mananc ceata, ghemotocuri de ceata, atat de multa incat, in cazul unui accident, sa-mi justific patrunderea pe contrasensul valorilor mele.”(Inuendo,Mancatorul de ceata)

 „mie, da-ti-mi inceputurile voastre….al povestilor voastre de iubire….cumva, transmite-ti-mi intaile voastre emotii…..senzatii….primul oftat….intaia curiozitate a trupului dezbracat…..mutilat de mangaieri….primele emotii. asta vreau..cumva….ascultandu-va, este ca si cum m-as indragosti si io…desi, nu-i asa, voi sunteti la jumatatea drumului, io, abia la inceput, incercand sa descifrez dilema dintre oraganica vulva si metafizicul juisat, dintre abandonul total si cerebralele instincte. Mie, da-ti-mi……asa ma hranesc io, fara tate, fara buci si fara pizda…..pot sa ma indragostesc, asa, aiurea, de emotiile voastre, le imprumut…le simt, ca pe o melodie..universal, valabila…..constient find ca ma pot sinucide, atarnandu-mi gatul de o emotie ale carei reverberatii in inima, medicul legist, nu se va zbate prea tare sa le gaseasca si de a carei geneza -despre emotie vorbesc -manelistii au instrunat-o demult. Vreau io, inceputurile voastre…si, in schimb, va ofer, sfarsitul meu……sfarsiturile mele…….le ofer….sa le contemplati….ca pe un avertisment…ca pe o lectie din care sa invatati, sa stiti cum sa nu rispiti saliva pe timbre adnotate pe scrisori de adio. Sarutati….ca..sarut si io…….imbratisati…ca ma voi ascunde si io, cu permisunea voastra, undeva, acolo, in cutele cearsafului….fara sa deranjez…..ca un pervers neghiob, ca un depravat emotional….masturbandu-mi vocatia cu emotiile voastre. mie, da-ti-mi inceputurile voastre..al povestilor de iubire..in schimb, va ofer..sfarsitul meu!”(Inuendo,Cersetorul de emotii)

 Iti multumesc,Inuendo! ..Pentru inceputul meu pe care fara sa-ti dai seama mi l-ai dat tu, invers de cum iti imaginai…ti-am dat eu,in schimb sfarsitul meu ,de necuvant.